Alina Roman

You Are Viewing

A Blog Post

Peisajul tău emoțional – cheia sănătății și stării tale de bine

Contrarietate, acceptare, disperare, bucurie. Alături de celelate simturi ale noastre, emoțiile sunt permanent prezente, colorând peisajul în care ne desfășurăm existența. Ele îi dau un sens, arătând care ne sunt prioritățile și valorile, călăuzindu-ne pe drumul nostru și motivându-ne acțiunile. În pofida opiniei preconcepute atât de răspândite, emoțiile contribuie de fapt la raționamentele pe care le facem și la inteligența noastră. Niciun aspect al vieții nu rămâne neinfluențat de emoții.

Deși emoțiile ne însoțesc încă de timpuriu în călătoria noastră evolutivă, ele sunt adesea copleșitoare și derutante. Nu părem să fi învățat arta stăpânirii lor și, de regulă, oamenii se opun ideii că le-ar putea utiliza în vreun fel. Unii le desconsideră, văzându-le ca pe o slăbiciune, pe când alții le apreciează peste măsură considerându-le a fi modalitatea prin care poate fi atins extazul spiritual. Puțini sunt aceia care preiau informația vehiculată de emoții și îi utilizează energia pentru îmbunătățirea calității propriei vieți.

În mod obișnuit emoțiile se impart în pozitive și negative, ceea ce exprimă de fapt cât de confortabil sau de inconfortabil ne simțim atunci când le avem sau când le constatăm la altă persoană. Fiecare emoție, însă, oricât de solicitantă ar fi, îndeplinește o anumită funcție și are o utilitate precisă. Deși este greu să ne dăm seama de utilitatea unei emoții precum disperarea, să spunem, iată că aceasta are puterea de a demasca iluziile pe care ni le facem. Tot astfel, fiecare emoție, oricât de agreabilă, poate deveni excesivă și cauza stricăciunii.  Când suntem în culmea fericirii, de exemplu, ne putem pierde simțul măsurii, angajându-ne în acțiuni riscante.

Unul din motivele pentru care emoțiile sunt clasificate în pozitive și negative îl constituie efectul pe care-l au asupra stării noastre de sănătate și de bine. Unele emoții, precum bucuria și fericirea, creează coerență în câmpul energetic, sinergie a organelor și un flux pozitiv în interacțiunile noastre cu ceilalți.  Trăirea pe termen lung a acestui gen de emoții se concretizează printr-o sănătate mai bună, relații mai satisfăcătoare cu cei din jur și un grad superior de sincronicitate a evenimentelor de viață.  Alte emoții, precum furia și teama, produc haos în câmpul energetic. Deși ne dinamizează și ne mobilizează resursele în vederea depășirii obstacolelor pe termen scurt, atunci când aceste emoții rămân prezente un timp mai îndelungat ne șubrezesc sănătatea și ne știrbesc din bucuria de a trăi.

Deși este cât se poate de firesc să privim emoțiile din perspectiva nivelului de confort pe care ni-l oferă, se dovedește mai util să clasificăm aceste emoții în obișnuite, de fiecare zi, și în emoții transcendente. Deosebirea este subtilă și adesea greu de sesizat, însă o linie despărțitoare există și ea este importantă.

Emoțiile de fiecare zi

Emoțiile de fiecare zi vin și pleacă în valuri de intensități diferite, creând ambianța în care se desfășoară evenimentele. Aceste emoții iau naștere în trup și apar însoțite de senzatții corporale care sunt resimțite în diverse locuri. Când reacționăm la o emoție sau alta prin exprimarea sau reprimarea sa, tensiunea se extinde și în alte zone ale corpului. Suferința, de exemplu, este resimțită în primul rând și cel mai mult în zona pieptului. Când ne chinuim să atenuăm acest sentiment, ne simțim pieptul strâns ca într-un cerc și, în timp ce ne străduim să nu izbucnim în lacrimi, gâtul, maxilarul și fața devin la rândul lor rigide.

joy_of_childhood-1559708

Emoțiile apar pentru a îndeplini funcții specifice. După ce funcția a fost îndeplinită, emoția dispare.  Când reușim să le procesăm până la capăt, emoțiile își fac apariția și dispar în funcție de o anumită necesitate. Majoritatea sentimentelor vin și pleacă fără a avea un impact semnificativ asupra noastră. Un număr redus dintre ele ne afectează în mare măsură: unele ne salvează viața, altele ne sunt inspirație, altele ne zdrobesc inima. Acestea sunt emoțiile care se împletesc și alcătuiesc împreună viziunea noastră despre viață.

Dacă am considera că viziunea despre viață este o lentilă, atunci starea noastră de a fi ar echivala cu reglarea punctului focal. Starea noastră de a fi variază atunci când trecem prin diverse stări emoționale, aducând în centrul atenției viziunea pe care o avem despre viață. Depresia, de exemplu, este o stare în care energia fizică se află la un minim, emoțiile ni se restrâng la o gamă redusă de sentimente și ne simțim izolați spiritual. Avem aici un cerc vicios: starea de a fi influențează modul în care percepem lucrurile iar ce percepem ne influențează starea de a fi. Cu timpul această stare de a fi devine lentila prin care vedem viața iar atunci până și fericirea este trăită prin prisma lipsei sale relative.

Enumerarea emoțiilor de fiecare zi ar ocupa o mulțime de pagini și ar trebui să descrie fiecare nuanță a experiențelor pe care le trăim. Ar fi ca o paletă de desen care conține toate tonurile posibile ale unei culori. Unii cred că doar un număr redus de emoții poti fi considerate “pure”. Restul nu sunt decât combinaţii ale diferitelor nuanţe de emoţii amestecate între ele. Emoţiile sunt complexe. Când o emoţie este suprimată sau reprimată, aceasta îşi va face apariţia sub forma unei emoţii similare, mai convenabil de manifestat, care să poată disipa o parte a încărcăturii emoţionale pe care o poartă.

Atunci când emoţiile obişnuite nu sunt procesate până la capăt, ele se manifestă şi după durata lor obişnuită de viaţă. Continuă să existe în noi ca memorie celulară și se transformă în tensiunea musculară pe care o cunoaştem din limbajul corpului nostru. Emoţiile neprocesate devin atitudini şi convingeri inconştiente, influenţându-ne modul de percepere a evenimentelor şi oganizarea noilor informaţii. Ne dictează starea de a fi şi, prin aceasta, viziunea asupra vieţii.

Iată câteva trăsături caracteristice ale emoţiilor de fiecare zi:

  • Apar ca răspuns la eveniment. Acesta poate fi de ordin interior (un gând, o inspirație) sau de ordin exterior (o interacțiune cu o altă persoană).
  • Vehiculează informație și energie
  • Dispar după ce informația este procesată iar energia acesteia se disipează
  • Când nu sunt procesate, ele continuă să existe în memoria corporală
  • Emoțiile neprocesate solicită tensiunea musculară pentru a le fi suprimată/reprimată energia, ceea ce poate provoca oboseală, tensiuni și dureri musculare sau chiar boli
  • Informația purtată de emoțiile neprocesate se transformă în răspunsuri condiționate și automate care devin reacția noastră emoțională predominantă
  • Cu timpul reacțiile emoționale predominante ajung să ne contureze vizunea despre viață
  • Informația vehiculată de emoții este în cea mai mare parte inconștientă; efortul de a ne extinde conștiința are în vedere aducerea acestui proces în câmpul conștiinței.

 

Emoțiile transcendente

Emoțiile transcendente sunt cele care ne elevează deasupra lumescului. Ele înalță și inspiră, ne fac să ne dorim să ne manifestăm măreția interioară și să tindem spre ceea ce este mai bun în lume. Numeroase emoții, precum bucuria și admirația profundă, ne pot inspira și eleva; efectul lor este, însă de regulă, limitat ca durată. La scurt timp după ce inspirația se stinge, revenim la perspectiva noastră obișnuită asupra lucrurilor. Este nevoie de expuneri repetate pentru a induce o schimbare de durată; chiar și în aceste condiții însă, dacă asupra noastră se va manifesta suficientă întărire negativă, vom reveni la vechile convingeri. Pe de altă parte emoțiile transcendente ne schimbă și astfel ne pot modifica într-o fracțiune de secundă starea de a fi și viziunea asupra lumii. Odată ce am făcut această trecere, reacțiile noastre nu vor mai fi niciodată cele dinainte.

11941223_10206038905864837_2340175708383573564_n

Trăsăturile caracteristice ale emoțiilor transcendente sunt:

  • Ne înalță deasupra separării și conflictului
  • Ne induc o stare de receptivitate față de tot ce este sacru în viață
  • Fac să se deschidă chakra Inimii
  • Ne modifică nivelul de conștiență și starea de a fi
  • Chiar și în condițiile în care apar valuri după valuri de provocări, viziunea de viață pe care ele o inspiră se păstrează intactă
  • Pot fi cultivate cu ajutorul unor practici spirituale disciplinate cum ar fi meditația
  • Conțin informații globalizatoare
  • Nu sunt restricționate de o anumită durată de viață, cum este cazul emoțiilor de fiecare zi
  • Nu se substituie emoțiilor de fiecare zi. Tumultul fluxului emoțional se desfășoară în continuare; se modifică numai felul în care îl percepem și reacționăm la acesta
  • Emoțiile transcendente aduc după ele înclinația de a vedea oamenii în cea mai bună lumină și de a-i privi în viziunea deplinătății lor.

Profesorul de psihologie socială Jonathan Haidt de la Universitatea din Virginia identifică trei asemenea emoții: elevarea, admirația și compasiunea. La acestea eu adaug încă trei: iubirea necondiţionată, recunoştinţa şi devoţiunea.

Am descoperit că admiraţia apare concomitent cu elevarea, pe care Haidt o descria ca un “sentiment cald și înălțător pe care îl simt oamenii atunci când asistă la fapte neașteptate de amabilitate, bunătate și compasiune umană. Ea face ca un om să dorească să-și ajute semenii și să devină o persoană mai bună.”  Această emoție este  “un sentiment cald și luminos care se simte în regiunea pieptului”.  Elevarea ne înalţă suficient de mult pentru a putea trăi sacrul. Vă daţi seama cât de diferită ar fi lumea noastră dacă am recunoaşte sacrul în noi înşine, în celălalt, în întreaga existență şi am acţiona ca şi când acest lucru chiar contează?

Compasiunea reprezintă liantul, este ceea ce ne permite să ne manifestăm compătimirea față de suferința altei persoane pentru a-i ușura povara. Iubirea necondiționată ne conectează. Este iubirea aceea atât de profundă încât rămâne neschimbată indiferent de circumstanțe, reciprocitate, distanță sau diferite acțiuni. Indiferent de ce se întâmplă, iubirea penru celălalt rămâne neschimbată. Oamenii cred adesea că iubirea necondiționată înseamnă să nu te superi niciodată pe celălalt sau să te simți întristat de acțiunile sale. Emoțiile de fiecare zi continuă, de fapt să se manifeste numai că aceste nu influențează în niciun fel sentimentul mai profund. Iubirea pe care o simțim față de copiii noștri, de exemplu, lasă suficient loc nerăbdării sau frustrării însă nu afectează nicidecum legătura afectivă implicită. Recunoștința este deschizătorul de uși. Ea ne permite să dăruim și să primim fără opreliști, inspirați de bucuria simplă a abundenței vieții. Este opusul sentimentului de “a fi îndreptățit să…“.

Devoțiunea este o emoție la care ne gândim rar în alt context decât acela al devoțiunii religioase. Ea este o acțiune: dedicație înflăcărată și altruistă, actul de a ne consacra unei căi spirituale superioare. Devoțiune poate însemna a ne pune în serviciul umanității, al binelui planetar sau al unei singure persoane. Este inspirată de admirație, elevație, compasiune și iubire necondiționată, care-și găsesc încununarea într-un act de desăvârșire.

Emoțiile transcendente joacă un rol cheie în stăpânirea magiei rebele a emoțiilor. Îmbrățișarea unei perspective mai largi ne modifică reacțiile față de ceea ce simțim. Imaginați-vă, de exemplu, că purtați un dialog cu cineva iar această persoană atacă brusc și cu agresivitate punctul vostru de vedere, purtându-se ca și când această dezavuare i-ar permite să vă trateze într-un mod lipsit de respect. Furia pe care o simțiți clocotind în voi vă anunță că limitele energetice v-au fost încălcate și, fără să efectuați în mod conștient această acțiune, energia din aura voastră se concentrează în zona corespunzătoare pentru întărirea acestor delimitări. În același timp energia inundă chakrele Plexului Solar, Gâtului și celui de-al Treilea Ochi, aducând claritate și convingere reacției voastre.

În trecut condiționarea v-ar fi făcut să vă “sfâșiați” interlocutorul în încercarea de a-l învinge și pe această cale să vă păstrați demnitatea. De această dată noua voastră perspectivă eludează tiparele comportamentale din trecut. Demnitatea sălășuiește în interiorul vostru și nu în părerea pe care o are o altă persoană despre voi. Claritatea câmpului vostru energetic vă permite să respectați cealaltă persoană chiar și atunci când vă mențineți fermi pe poziție. Aceasta vă face să căutați mai degrabă unitatea decât separația și, în loc să vă învârtiți în cercul vicios al certurilor, să puteți ajunge la o înțelegere amiabilă cu partenerul vostru.

Furia joacă un rol important în mobilizarea resurselor voastre și clarificarea intențiilor pe care le aveți. Evitarea furiei nu v-ar fi ajutat iar dacă v-ați fi lăsat stăpâniți de furie, ați fi căzut în vechile deprinderi. V-ați fi cedat puterea personală în mâinile altei persoane, lăsând-o pe aceasta să decidă cât din demnitate să vă mai păstrați.

fai-14-empathy-a-hard

Emoțiile transcendente ne eliberează de obișnuințele din trecut. Perspectiva ni se schimbă iar efectul lor continuă mult timp după ce experiența inspiratoare a trecut. Aceasta ne permite să pătrundem în propriul nostru trup și să găsim cheia rătăcită fără de care rămânem blocați în trecut. Transcendența ne duce cu gândul la elevarea din corp însă, de fapt, se întâmplă exact opusul: ea înseamnă a pătrunde atât de adânc în interior încât să intrăm în legătură cu propria esență și să ajungem în fluxul conștiinței universale.

Folosirea emoțiilor proprii cu abilitate și pricepere înseamnă eliberarea de condiționările trecute și aptitudinea de a ne recunoaște și experimenta emoțiile dintr-o stare de superioară de a fi. Aceasta se poate întâmpla numai atunci când suntem conștienți de trupul nostru și răspundem nevoilor sale. Corpul deține instrumentele necesare stăpânirii propriilor emoții.

– pasaje din Matricea Emoțiilor Emoție – Energie – Esență, de dr. Synthia Andrews, N.D.

Leave a Reply